Un scenariu este inima unui film. Este una dintre primele componente și, de asemenea, una dintre cele mai esențiale părți ale procesului de realizare a filmului. Fără un scenariu, nu veți avea un film. Fără un scenariu bun, veți avea drivel. Prin urmare, rolul scenaristilor este esențial în procesul de realizare a filmului. Cinema are binecuvântarea că are unii dintre cei mai originali scriitori, care ne-au prezentat niște povești îndrăznețe, sfâșietoare, bântuitoare și chiar plăcute. Este o sarcină uriașă chiar să începi să te gândești la listarea celor mai buni zece scenariști, pentru că, sincer, există multe dintre care să alegi. În plus, scenariul este un lucru foarte complicat.
Există scenarii în termeni de dialog bun, autentic și rapid. Apoi, există scenarii comerciale, care sunt propria ei bestie. Aici, încercăm să enumerăm scriitori care au făcut din formă o artă în sine. Factorii care au intrat în selectarea numelor sunt multipli. Iată lista noastră cu cei mai buni scriitori de scenarii vreodată.
Frații Coen au perfecționat arta de a scrie piese neo-noir, cu dialoguri inteligente. Scenariile specifice producției nu ar trebui să le fie dificile atunci când au controlul creativ asupra lucrărilor lor. În plus, este o sarcină uriașă pentru orice scenarist să adapteze un roman premiat pentru ecran și apoi să adapteze adaptarea. În „Nicio țară pentru bătrâni”, frații au făcut exact asta, gravându-și numele în cărțile de istorie.
Poate că și-a pierdut mojo-ul în vremurile recente, dar trebuie doar să ne uităm la unele dintre marile piese de cinema pe care le-a scris (și regizat) - de la „Platoon” la „JFK” la „Scarface” - pentru a concluziona că este unul dintre cei mai buni scenariști care au îndrăgit Hollywood-ul.
Aaron Sorkin are o abordare foarte distinctă a scenariului și se evidențiază din corpul său larg de lucrări. Dialogul rapid și monologurile sunt atuul său și a fost larg complimentat pentru acestea. Lucrările importante includ „A Few Good Men”, „The Social Network”, „Moneyball” și mai recent „Steve Jobs”.
Unul dintre cei mai buni regizori din toate timpurile, Coppola este, de asemenea, un excelent în ceea ce privește scenariul pur. El ne-a oferit trei dintre cele mai mari filme realizate vreodată și nu ar fi fost posibile fără povestiri grozave în inima lor. Coppola este o adevărată legendă.
Un maestru modern, a fost greu să nu-l includ pe Tarantino în listă. Un maestru al dialogului și al punerii în scenă, Tarantino este abil în escaladarea tensiunii cu doar câteva rânduri. Cine poate uita Pulp Fiction, care s-a încorporat acum în conștiința publică. Întregul film este cotabil și va fi amintit pentru anii următori. Cine poate uita ingeniozitatea scenei de tragere la subsol din Inglourious Basterds?
Stanley Kubrick era infam ca un ciudat de control și nu cerea altceva decât perfecțiune absolută. Două dintre adaptările sale, „A Clockwork Orange” și „The Shining” sunt controversate în sensul că s-au abătut semnificativ de la materialul sursă, mult spre mânia creatorilor originali. Dar Kubrick a lăsat o amprentă de neșters în toate lucrările sale care le fac grozave. „A Clockwork Orange” este acum considerat un clasic, în timp ce „The Shining” este apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune filme de groază vreodată.
Întrucât vorbim despre legende, ar fi nedrept să nu vorbim despre Ray. Akira Kurosawa a spus odată despre el: „A nu fi văzut cinematograful lui Ray înseamnă a exista în lume fără a vedea soarele sau luna”. Mâna abilă a lui Ray la povestiri l-a plasat chiar în vârf cu alți autori precum Ingmar Bargman, iar numele său este încă luat în aceeași linie cu Francois Truffaut. Ray și-a scris toate filmele și ar fi penal să ignore oricare dintre lucrările sale în timp ce vorbea despre cinema.
Dacă sunteți un vizitator frecvent al site-ului nostru, atunci știți că suntem mari fani ai Kaufman. Este unul dintre cei mai originali și îndrăzneți artiști ai erei moderne și este destul de evident din filmele pe care le-a scris. Chiar de la a-și face amprenta în „Being John Malkovich” la a ne face o impresie de neșters cu „Eternal Sunshine of the Spotless Mind”, lucrarea lui Kaufman este șocantă, suprarealistă și în același timp liniștitoare pentru suflet.
Orice discuție despre scenariu și regie este incompletă fără Jean Luc-Godard. El a definit mișcarea filmului numită New Wave francez, oferind capodopere precum „Breathless” și „A Band of Outsiders”. Opera sa a influențat mulți maeștri moderni ai meșteșugului, precum Martin Scorcese, Quentin Tarantino și Steven Soderbergh.
Linii memorabile, personaje memorabile, povestiri oneste. Filmele lui Wilder aveau o inimă și asta se arăta. „Tha Apartment”, „Unora le place fierbinte” sunt exemple prime de povestiri grozave. Dar lui Wilder nu i-a fost frică să se întunece cu temele sale. Rezultatul a fost caracterizarea puternică și aprofundată cu clasice precum „Sunset Boulevard” și „Double Indemnity”.
Respectă arta. Asta încercăm să facem aici, când îl alegem pe Allen pentru locul doi. Este posibil să nu fie cel mai bun dintre ființele umane, sincer, și deține noțiuni și puncte de vedere care provin din privilegiul său. În ciuda neajunsurilor sale, nu se poate nega faptul că a oferit cinematografiei unele dintre cele mai bune povești din ultimii treizeci de ani. „Annie Hall”, „Manhattan”, „Hannah și surorile ei” și mai recent „Midnight in Paris”. El este un maestru al satirei, iar opera sa este plină de dialoguri înțelepte. Dar cel mai important lucru este tema pe care o abordează; teme universale precum singurătatea urbană, înstrăinarea și trăirea unei vieți de pretenție.
Bergman este considerat pe scară largă ca unul dintre cei mai buni autori ai cinematografiei. Orice aspirant la realizarea filmului ar trebui să studieze „A șaptea pecete” și „Persona”, ambele caracteristici ale regiei și ale scrierii. Poveștile lui Bergman sunt sumbre și suprarealiste, adesea șocante, cu accent pe subconștient. Dar tocmai opera sa dramatică „Fanny și Alexander” a fost cea care i-a stabilit statutul de unul dintre adevărații mari.