Dance 100 de la Netflix este scenariu sau real?

Credit imagine: Tom Dymond/Netflix

Sunt câteva dans forme la fel de captivante ca dansul pe stradă, iar „Dance 100” de la Netflix demonstrează cu siguranță că este adevărat. Spectacolul le permite coregrafilor aspiranți să antreneze 100 dintre cei mai buni dansatori din lume și să-i facă să se miște în funcție de ritmul lor. Numărul de interpreți pentru fiecare rutină continuă să crească în fiecare rundă, iar concurenții trebuie să se asigure că pot trece la următorul nivel pentru a se apropia de titlul câștigătorului și de premiul în bani de 100.000 USD.

Cu Ally Love ca gazdă fermecătoare și iubită, există câteva lucruri pe care serialul nu le oferă spectatorilor săi când vine vorba de divertisment. Cu toate acestea, există câțiva oameni care nu se pot abține să nu se întrebe cât de autentică este concurența. Este spectacolul la fel de legitim pe cât se înfățișează a fi, sau evenimentele sale sunt scenariate cumva? Să explorăm totul împreună și să găsim răspunsul la același lucru!

Dance 100 este scenariu?

Nu credem că „Dance 100” este scenariu. Cand vine vorba de reality TV , ar putea fi nevoie de multă muncă pentru a stabili cum sunt decise rezultatele și motivele care stau la baza acestora. Cu toate acestea, această serie Netflix special are un model de vot care este la fel de transparent pe cât poate fi pentru o competiție televizată. Deși formatul competiției este cu adevărat predeterminat și ajută spectacolul să avanseze, rezultatele în sine nu par să fi fost fabricate.

Pentru a înțelege mai multe despre procesul de vot pentru „Dance 100”, trebuie să remarcăm ce anume face acest spectacol diferit de majoritatea competițiilor din același gen. Majoritatea fanilor de dans ar putea fi familiarizați cu conceptul de episoade săptămânale pentru o competiție TV reality în care telespectatorii pot vota de acasă pentru a determina cine este eliminat în săptămâna următoare. Cu toate acestea, serialul Netflix este filmat cu mult înainte de difuzarea episodului sezonului de premieră, rezultatele finale fiind decise înainte ca publicul larg să știe cine participă.

În timp ce un astfel de format înseamnă că participarea spectatorilor este mai mică, înseamnă, de asemenea, că favoritismul nu se bazează cu adevărat pe factorul de divertisment. În cazul „Dance 100”, rezultatele sunt decise de un echipaj de 100 de dansatori care nu numai că pot interpreta coregrafiile create de participanți, ci și vor vedea rutinele de dans de aproape. Aceasta înseamnă că sunt familiarizați cu modul în care fiecare concurent lucrează pe scenă și în afara acesteia.

După fiecare rundă, cei 100 de dansatori stau în spatele coregrafului lor ales, iar persoana cu cele mai puține voturi este eliminată. Având în vedere că votul are loc în fața unei audiențe live cu dovezi ușoare despre cine a strâns cei mai puțini susținători, este greu să numim procesul ilegitim. În plus, am văzut, de asemenea, mulți dansatori votând pentru concurenți cu care nu au cântat, dar credeau că au o rutină mai bună. O astfel de dăruire față de corectitudine și talent ne dă cu siguranță speranța că rezultatele show-ului sunt într-adevăr valide.

Asta nu înseamnă că tot ceea ce vedem în spectacol este improvizat. Formatul în sine este prestabilit cu reguli stabilite privind modul în care vor avea loc eliminările și câți dansatori vor evolua în fiecare rundă. În plus, melodiile pentru care participanții trebuie să creeze o coregrafie sunt decise în principal de showrunneri și oferite tuturor concurenților aproximativ în același timp. Acest lucru cu siguranță ajută la crearea unui domeniu mai uniform și face spectacolul mai mult despre coregrafie și adaptabilitate.

Având în vedere diferitele elemente care fac spectacolul ceea ce este, este ușor de înțeles de ce nu credem că „Dance 100” este un serial scenariu. Încercarea de transparență în procesul de vot, prezența unui public live, regulile fixe pentru fiecare participant și accentul pus pe corectitudine dau spectacolului un nivel de legitimitate de care puțini se bucură.