Data nunții se bazează pe o poveste adevărată?

Spre deosebire de versiunea mecanizată a „Happily-ever-afters”, care începe cu „întâlnirea cu drăgălași”, „The Wedding Date” o urmărește pe Kat Ellis în timp ce își creează propria versiune a forevermore prin mișcări strategice. Când perspectiva înfiorătoare de a ajunge la nunta surorii ei fără o întâlnire este accentuată de rolul fostului ei logodnic în petrecerea de nuntă, Kat găsește noi opțiuni. Regizat de Claire Kilner, comedie romantica relatează povestea eclectică a unui escort de sex masculin angajat pentru a participa la o nuntă ca întâlnire. Cu toate acestea, nici măcar narațiunea comică și revigorantă nu îndepărtează problemele pertinente pe care le atinge.

Filmul din 2005 îi prezintă pe Debra Messing, Dermot Mulroney, Amy Adams, Peter Egan și Holland Taylor. În timp ce Kat se trezește încurcată de perspectiva de a fi nevoită să se confrunte cu fostul ei logodnic, care se întâmplă să fie și bărbatul de mire, ea angajează un escort masculin. Pe măsură ce filmul se îndepărtează de romanțele tradiționale, spectatorii sunt conduși să se întrebe dacă povestea se bazează sau nu pe o poveste adevărată. Deci, dacă vă întrebați și dacă „Data nunții” a apărut sau nu din evenimente din viața reală, nu căutați mai departe, deoarece avem toate răspunsurile pe care le căutați.

Este data nunții o poveste adevărată?

Nu, „The Wedding Date” nu se bazează pe o poveste adevărată. Filmul se bazează de fapt pe romanul fictiv din 2002 „Asking for Trouble” de Elizabeth Young. Scris de Dana Fox, scenariul se concentrează pe o poveste de dragoste neconvențională care provine din circumstanțe puțin probabile. Chiar și cu povestea sa neîncrezătoare care îi poate determina pe spectatori să creadă că povestea a emanat din viața reală, ea rămâne totuși o operă de ficțiune. În timp ce sora mai mică a lui Kat, Amy, decide să se îndrepte pe culoarul din Londra, domnișoara de onoare se trezește cu sarcina monumentală de a găsi o întâlnire pentru nunta ei.

Mai multă tensiune se acumulează atunci când află despre rolul fostului ei logodnic de mire la nuntă. Într-o serie de evenimente stresante, Kat ajunge să angajeze un escort masculin suav, Nick Mercer, care să se pozeze în iubitul ei. Omniprezența mass-media permite oamenilor să găsească prieteni, locuri de muncă și chiar dragoste în cele mai ciudate locuri. Ca atare, probabilitatea de a găsi un potențial partener poate să nu pară prea exagerată. Când Kat Ellis reușește să-l găsească pe Nick printr-un articol din Sunday New York Times Magazine, cineva este obligat să reflecteze la alte cazuri similare.

De la oameni care își găsesc partenerii de-a lungul vieții e-mail la Craigslist , se poate crede că acest romantism netradițional poate avea și un pic de realitate. Cu toate acestea, ceea ce face ca filmul să pară „real” sunt trepidațiile protagoniștilor. În timp ce Kat încearcă să parcurgă sentimentele ei înfloritoare pentru Nick și rezervele ei confuze față de fostul ei logodnic Jeffrey, spectatorii sunt deduși să se întrebe dacă aceste nuanțe melancolice au o inspirație din viața reală.

Excepțional de reală uneori, roman-com nu se ferește de trecutul tumultuos care a lăsat-o pe Kat nefericită. În timp ce Nick dezvăluie cu pricepere că Kat era în căutarea speranței când l-a angajat ca escortă, cineva trebuie să se uite la nesiguranța terifiantă a protagonistului și să se întrebe despre inspirația personajului. Mai mult decât atât, filmul spulberă cu pricepere realitatea „unului”. Filmul se îndreaptă împotriva ideii interpretate a partenerului perfect, care îi lasă pe nenumărate blocați la iluzia status quo-ului.

Creând o poveste de dragoste specială, care nu este limitată de noțiunile acceptate de societate, filmul face un pas mai departe, făcând din poveste o lucrare unică. Scenariul Dan Fox încapsulează cu îndemânare complexitățile stratificate ale personajelor lui Nick într-un timp scurt. În loc să-l prezinte pe Nick ca o reprezentare stupidă a etichetei sale, el se adâncește într-un rol retras care îi lasă pe alții curioși.

Prin urmare, îndepărtându-se de caracteristicile formulate care guvernează cinematograful, „The Wedding Date” îmbină o serie de teme care fac povestea sa încântătoare. Deci, chiar dacă narațiunea capricioasă îi poate determina pe spectatori să creadă că filmul se bazează pe o poveste adevărată, este în întregime o operă de ficțiune, oferind creatorilor suficientă libertate pentru a accentua povestea.