CODA se bazează pe o poveste adevărată?

„CODA” este o poveste plină de viață a unei adolescente auzitoare care este un copil al adulților surzi (de aici și acronimul - CODA). Provenind dintr-o familie de pescari, Ruby Rossi se luptă să-și echilibreze familia, în care este adânc înrădăcinată, și pasiunea pentru muzică care promite să-i ia locul, dar în detrimentul mutării de acasă. Dinamica familiei Rossi este explorată în mod complicat, cu complexitatea implicării în comunitatea auditivă din jur descrisă prin povestea paralelă a activității de pescuit tensionate a familiei.

Povestea nuanțată este o privire emoțională asupra realităților cu care se confruntă cei din surdele și comunitățile cu deficiențe de auz, precum și cei ca Ruby, care deseori acoperă decalajul dintre ei și ceilalți. Există multe lucruri care se simt sincere și autentice în „CODA”, așa că am decis să analizăm cât de mult s-ar putea baza pe viața reală. Iată ce am găsit.

CODA se bazează pe o poveste adevărată?

Nu, „CODA” nu se bazează pe o poveste adevărată. Filmul este un remake al filmului francez din 2014 „La Famille Bélier”, care a fost rescris de Sian Heder, care apoi a regizat și remake-ul englezesc. În ciuda faptului că nu se bazează pe o singură poveste adevărată, „CODA” se inspiră din mai multe situații și comunități din viața reală. Cele două comunități din care face parte în mod deosebit familia Rossi - comunitatea de pescari din Gloucester, Massachusetts și comunitatea surdă mai mare din America - sunt ambele foarte reale și au fost recreate cu atenție în film pentru a păstra lucrurile autentice.

Heder provine din Cambridge, Massachusetts și a petrecut multe vara copilăriei în Gloucester, în apropiere de North Shore. Știa despre greutățile cu care se confruntă comunitatea de pescari de acolo și, când și-a dat seama că are șansa de a reface povestea emoționantă, a decis să o pună în mijlocul comunității. Comunitatea de pescari din Gloucester are se spune perioade tulburi văzute din multiple motive, legislația și reglementarea pescuitului fiind una dintre cele mai importante. Și în film vedem că familia Rossi suferă din cauza noilor reglementări de pescuit mai scumpe, ceea ce îl face pe Ruby să pună sub semnul întrebării decizia ei de a se îndepărta de facultate.

Pentru a se pregăti pentru rolurile lor, distribuția ar fi petrecut o cantitate semnificativă de timp pe un trauler pe nume Angela & Rose (deținut de căpitanul Paul Vitale), care este, de asemenea, prezentat în film. Regizorul filmului a contactat, de asemenea, Asociația Soțiilor Pescarilor Gloucester ca parte a cercetărilor sale, iar pregătirile pentru filmare au inclus peste o sută de oameni care ieșeau în larg pentru a se familiariza cu complexitățile pescuitului local. Până la filmarea scenelor, membrii distribuției conduceau esențial barca, rezultând niște scene cu adevărat autentice bazate pe experiența reală.

Tema centrală a filmului, care se concentrează pe copiii care cresc cu părinți surzi, a fost atent tratată, cu patruzeci la sută din film în limba semnelor americane (ASL). Familia lui Ruby, care face parte din comunitate surdă , sunt portretizate de actori care sunt și surzi. Prin urmare, comunicarea așa cum se vede în mare parte a filmului este autentică, iar Heder însăși a trebuit să devină capabilă să comunice rapid în ASL pentru a comunica eficient cu actorii ei.

Una dintre cele mai emoționante scene ale filmului, când tatăl lui Ruby, Frank, îi atinge ușor gâtul, astfel încât să o poată simți cântând, aparent mi-a adus amintiri despre o experiență pe care Troy Kotsur (care îl testează pe Frank Rossi) a avut-o cu propria fiică în urmă cu mulți ani. Când era la grădiniță și avea un spectacol de clasă, actorul i-a simțit în mod similar gâtul, astfel încât să poată experimenta cântatul ei. Singurul dialog vorbit al lui Kotsur în film, cuvântul Go, a fost, de asemenea, o voce surdă cinstită pe care actorul a petrecut-o mult timp încercând să o practice și, în cele din urmă, și-a urmat instinctul și a enunțat cuvântul cu adevărat sentiment.

Ca membru al comunității CODA, personajul lui Ruby este descris într-o poziție complexă, atât din punct de vedere social, cât și în cadrul propriei familii. În calitate de singur membru auditor, ea formează o punte de legătură între părinții ei surzi și fratele său și comunitatea mai largă, care face puțin efort pentru a înțelege și a comunica eficient cu ei. Cercetare în acest domeniu - în jurul copiilor care joacă rolul de interpret pentru părinții lor - nu este răspândit, dar pare să sugereze că femeile și frații mai mici tind să-și asume rolul mai des. Vedem acest lucru în film, Ruby fiind fratele mai mic care are un frate mai mare, Leo. Cu toate acestea, deoarece Leo este și surd (dar poate citi cu buzele), nu este clar dacă acest aspect al filmului s-a bazat pe cercetări sau pe povestea originală.

Un aspect al experienței lui Ruby este în mod clar inspirat de experiențele din viața reală ale unor membri ai comunității CODA și este acela de a juca rolul de interpret în situații pe care nu sunt gata emoțional să le discute. Vedem asta de mai multe ori în film, mai ales când Ruby trebuie să le spună părinților să se abțină de la sex în timpul programării medicului tatălui ei. De asemenea, ea trebuie să fie interpretul tatălui ei la întâlnirea pescarilor locali, unde Frank folosește niște fraze hotărâte grosolane pe care fiica adolescentă trebuie să le traducă apoi pentru mulțime.

Ruby ia cele mai multe dintre aceste situații cu pas, dar prin descrierea lor, filmul transmite posibil un aspect foarte autentic al vieții oamenilor reali care sunt CODA. Cu aproximativ 15% dintre adulții americani care raportează unele probleme de auz, filmul este o privire atentă asupra vieții comunității surde și a familiilor lor. Deși povestea este fictivă, experiențele pe care le descrie filmul sunt puternic inspirate de oameni și comunități reale, iar regizorul și echipa ei au acordat o atenție minuțioasă pentru a se asigura că autenticitatea este menținută.