Netflix este dezactivat bazat pe o poveste adevărată?

Credit imagine: Lander Larranaga/Netflix

Creat de Aitor Gabilondo, Netflix serial thriller „Muted” se învârte în jurul vieții lui Sergio Ciscar, care a fost condamnat pentru uciderea tatălui și a mamei sale. Întrucât Sergio era minor la momentul crimei, pedeapsa i se reduce și devine un om liber. Un psihiatru pe nume Ana Dussuel primește permisiunea să-l spioneze pe Sergio pentru a-i evalua starea psihologică, mai ales că nu a rostit niciun cuvânt după asasinarea părinților săi. The Serial spaniol progresează în urma eliberării lui Sergio din instituția de corecție și a investigației Anei asupra psihicului său. Deoarece spectacolul este uimitor de realist, spectatorii trebuie să fie curioși să știe dacă același lucru se bazează pe o crimă reală comisă în Spania . Ei bine, haideți să oferim răspunsul!

Muted este o poveste adevărată?

Nu, „Muted” nu este o poveste adevărată. Serialul fictiv, intitulat inițial „El Silencio”, este conceput de creatorul Aitor Gabilondo, care a dorit să exploreze reacțiile diferiților oameni când a pus o persoană „violentă” în centrul unei narațiuni. Cu această dorință ca fundament al narațiunii serialului, Gabilondo a dezvoltat o poveste care se învârte în jurul unui fost condamnat care încearcă să se reintegreze în societate după încheierea pedepsei sale și consecințele acesteia în ceea ce privește oamenii din jur sau strâns legat de el. Pentru a-și face personajul intens, creatorul a adăugat atributul tăcerii, care poate fi „laș și violent” în opinia sa.

Parricidele care se întâmplă în serial le pot aminti telespectatorilor de povestea din viața reală a lui José Rabadán, care și-a ucis părinții și sora lui mai mică cu o katana când avea 16 ani, doar pentru ca el să se reintegreze în cele din urmă în societate. Gabilondo, totuși, a precizat că nu este deosebit de inspirat de caz. Deși a recunoscut că s-a inspirat din infracțiunile comise de minori și din reportajele acestora în ziare, creatorul a fost mai interesat de ceea ce se întâmplă cu infractorii condamnați după ce își termină pedepsele.

Gabilondo a conectat apoi povestea fostului condamnat pe nume Sergio cu criticile emisiunii la adresa voyeurismului. În serial, Ana monitorizează viața lui Sergio zi și noapte folosind camerele pe care le-a instalat acasă pentru a-l spiona și pentru a afla mai multe despre psihicul lui. Prin povestea specială a psihiatrului care îl urmărește constant pe Sergio prin camerele menționate mai sus, creatorul a vrut să descrie modul în care ecranele au „colonizat” viețile oamenilor într-o lume îndepărtată fizic și care se dezumanizează progresiv. Spectacolul ridică întrebarea dacă este posibil să înveți totul despre o persoană doar observând printr-un set de camere.

Deși serialul este fictiv, explorarea lui Gabilondo a teme precum voyeurismul și supravegherea rezonează și în realitate. Creatorul descrie modul în care observarea altora spune mai multe despre persoana care observă, mai degrabă decât subiectul observației. În timp ce supravegherea Anei în viața lui Sergio progresează, adevărata ei natură și caracteristicile sunt expuse, justificând percepția lui Gabilondo despre voyeurism. Concentrându-se pe schimbările care i se întâmplă Anei după ce începe să-l privească pe Sergio, Gabilondo reușește să întoarcă camera către voyeur în loc de subiectul acestuia.

Gabilondo explorează, de asemenea, tema tăcerii prin povestea lui Sergio. Într-un interviu, creatorul a explicat că societatea nu este pregătită să audă despre treburi care sunt incomode și tulburătoare, ceea ce îi face pe indivizi ca Sergio să tacă. Decizia Anei de a-l urmări prin camerele de luat vederi decât de a avea o discuție sinceră cu el arată că societatea caută confort în tăcere. Prin Sergio, Gabilondo arată cum monștrii locuiesc în tăcere, ceea ce provoacă repercusiuni grave. Concentrarea emisiunii fictive pe voyeurism pune în lumină modul în care ecranele au înlocuit conversațiile în realitate.

Deși „Muted” nu se bazează pe niciun eveniment sau indivizi din viața reală, temele pe care le explorează sunt extrem de relevante în realitate. Prin explorările acelorași, spectacolul lui Gabilondo ne cere să punem la îndoială realitatea tăcerilor și a observațiilor.