Recenzie: În „Guerrilla” de la Showtime, Radicalism Without the Mythology

John Ridley a făcut deja o televiziune ambițioasă și este din nou la asta Război, un microstudiu al radicalismului în Marea Britanie la începutul anilor 1970.

Această serie în șase părți, care începe duminică la Showtime, nu este ușor de urcat la bord, mai ales pentru telespectatorii americani cufundați în credința greșită că pasiunile din epoca războiului din Vietnam erau exclusiviste pentru Statele Unite. Dar este remarcabil pentru viziunea sa neromantizată a unei perioade care poate fi supusă creării de mituri și pentru acumularea sa înșelător de difuză la o oră finală fabuloasă.

Jas (Freida Pinto) și Marcus (Babou Ceesay) sunt îndrăgostiți cărora le place să spună din buze puterii negre și cauzelor imigranților, dar nu au făcut mare lucru în ceea ce privește acțiunea. Când un prieten este ucis de poliție, totuși, ei se angajează să devină adevărați revoluționari și, ca prim act, îl scot din închisoare pe un radical remarcat, Dhari (Nathaniel Martello-White, într-o performanță grozavă).

Acest lucru îi cufundă într-o lume a cauzelor revoluționare care, așa cum este prezentată aici, este definită nu prin discursuri grandioase și sfidare eroică, ci prin lupte interioare, obiective concurente și încurcături romantice. La începutul anilor ’70, ca și astăzi, au fost plini de bombardamente și alte acte de teroare, dar peisajul a fost un amestec de cauze și voci, nu un asalt unificat, planificat cu meticulozitate, asupra instituției.

Ceea ce vrei este reprezentare egală în cadrul statului capitalist, îi spune un radical lui Marcus în episodul 2 respingându-și cererea de sprijin și bani. Filosofia ta nu este marxist-leninistă.

Faptul că acele vremuri erau volatile și confuze face ca perioada să se potrivească bine domnului Ridley, care și-a arătat disponibilitatea de a explora complexitatea de sub evenimentele aparent simple din serialul ABC American Crime.

Domnul Ridley a luat deja unele critici peste serial, deoarece nu descrie femeile de culoare ca jucând roluri semnificative în mișcare – doamna Pinto este indiană, la fel ca personajul ei. Dar asta nu înseamnă că nu există roluri feminine puternice aici. Doamna Pinto este destul de bună, iar Denise Gough este și mai bună. Ea joacă rolul unei irlandeze a cărei moarte a iubitului pune în mișcare lanțul de evenimente. Războiul ei psihologic cu un ofițer de poliție (Daniel Mays) care o presează să devină informator este cea mai captivantă relație din serie.

Idris Elba, un producător executiv al Guerrilla, joacă, de asemenea, un personaj cu loialitate îndoielnică. Pe măsură ce anchetatorii se apropie, Jas și Marcus și noii lor colegi de călători plănuiesc o declarație majoră, un bombardament care speră că va lovi chiar în inima unității de poliție care îi urmărește.

Serialul ajunge la acel punct culminant într-un mod aproape ocazional, concretizând unele personaje și intrigă, dar lăsând pe altele subțiri. Poate fi frustrant uneori, dar totul este un fel de direcție greșită care face episodul final cu atât mai zguduitor.