10 filme pe care trebuie să le vizionați dacă vă plac șapte samurai

„Șapte Samurai”, co-scris, editat și regizat de maestrul cineast japonez Akira Kurosawa, este o întreprindere și un succes cinematografic mamut. De atunci a obținut un statut legendar în lumea cinematografiei. Kurosawa colaborează cu obișnuiții săi Toshiro Mifune și Takashi Shimura. Seven Samurai a devenit ceea ce s-ar putea numi un moment important în industria cinematografică japoneză și a stabilit un nou standard pentru industrie. În cele din urmă, ar urma să obțină un statut iconic în cinematografia mondială, fiind renumit ca „The Magnificent Seven” la Hollywood de regizorul John Struges. Luptele au imaginat „Șapte samurai” în modul occidental, samuraii fiind înlocuiți de pistoleri. Influența „Seven Samurai” este atât de mare, încât unii critici au remarcat chiar similitudini în punctele de complot ale filmului animat Pixar, „A bug’s life”.

Kurosawa a dorit inițial ca filmul să documenteze o singură zi din viața unui samurai, dar mai târziu, în cursul cercetărilor sale, a ajuns la povestea unui samurai care apăra fermierii și a încorporat-o ca premisă principală a filmului. Acest film poate fi văzut ca o fuziune perfectă a mărcii comerciale și de artă a filmului. Faptul că „Șapte samurai” a devenit unul dintre cele mai mari încasări de filme din Japonia contemporană, a dus la apariția unei abordări mai cinematografice și mai nuanțate atât a publicului, cât și a producătorilor. În ciuda faptului că folosește clișeele cinematografiei comerciale, de masă, cum ar fi eroismul, umorul și portretizarea stereotipă a „ticălosului”, Kurosawa nu își abate niciodată atenția de la premisele filosofice ale filmului. Datoria, onoarea și integritatea formează busola morală situată chiar în centrul acestui film.

Intriga „Șapte samurai” se desfășoară în Japonia din secolul al XVI-lea. Profesia zilei este agricultura în primul rând, iar societatea a fost aproape împărțită între criminali și fermieri. Samuraii fără maeștri călătoresc pe străzi, în căutare de muncă și adăpost. Un grup de fermieri neajutorați, în timpul filmului, angajează șapte samurai sub conducerea lui Kambei Shimada, interpretat de Takashi Shimura, pentru a-i proteja de banda locală de dacoți. Scenariul este rapid, emoțional și empatic față de personajele sale.

Filmul, în ciuda faptului că are o lungime de peste trei ore, rămâne plin de acțiune și, prin urmare, chiar reușește să dețină atenția participanților obișnuiți la film. Dispozitivul complot de angajare a „eroilor” pentru a-i supraveghea pe cei slabi a devenit de atunci un trop comun în filme, ajungând până în westernurile de curry, cum ar fi blockbuster-ul indian „Sholay”. Ținând cont de mai multe aspecte cinematografice, am reușit să compilăm unele dintre cele mai bune filme similare clasicului Kurosawa. Așadar, iată lista celor mai bune filme similare cu „Șapte Samruai”, care sunt recomandările noastre. Puteți viziona mai multe dintre aceste filme precum ‘Seven Samurai’ pe Netflix, Hulu sau Amazon Prime.

10. Yojimbo (1961)

Ar fi aproape penal să lăsați pe „Yojimbo” în timp ce apreciați „Șapte samurai”. „Yojimbo” este un alt exemplu de strălucire artistică colaborativă între Akira Kurosawa și Toshiro Mifune. Mifune joacă rolul recurent al ‘samurailor’, fără stăpân și în căutare de muncă. Intră într-un oraș feudal și, folosind concurența dintre două dintre familiile sale de afaceri în lupta lor pentru a stabili controlul asupra rachetei locale de jocuri de noroc, încearcă să se stăpânească pe sine. Mifune se distrează ca protagonist „gri”. El este perfect în portretizarea lui Samurai convingător. Binele asupra răului devine o premisă conducătoare în „Yojimbo”, la fel ca în „Șapte samurai”.

9. Harakiri (1962)

Cel mai mare succes al „Harakiri”, la fel ca „Șapte samurai” vine din demonstrarea faptului că filmele samuraiene precum occidentalul nu trebuie întotdeauna să fie formulate în abordarea sa. Un film cu samurai poate fi tot ceea ce vrea să fie; poate face față tragediei umane, iubirii, pierderii, datoriei și dilemei morale. Abordarea lentă, măsurată a lui Kobayashi în timp ce descrie perioada Edo, se adaugă la dezolarea vremurilor. Povestea urmărește viața agonizantă a samuraiului fără stăpân, Hanshiro a cărui dorință este să comită hara-kiri, o formă de dezmembrare a sinuciderilor rituale japoneze. Premisa este extrem de pesimistă și patosul cu care filmul încearcă să rezoneze este cel al disperării și al compătimirii, dar totuși plin de speranță.

8. Kill Bill Vol. 1 și 2 (2003-’04)

Da! Da! Știu că ați văzut filmul. Îl adaug doar pe listă pentru bucuria pe care acest film o aduce cu sine. Tarantino face în el, ceea ce face cel mai bine: dovedindu-și ideea în timp ce nu se ia în serios. Secvențele de acțiune sunt deasupra, criticile despre film fiind de artă redusă, un fel de pastișă, pot fi toate justificate. Cu toate acestea, în timp ce faceți acest lucru, nu trebuie să uitați că „Kill Bill” nu uită nici premisele sale filosofice. Răzbunarea, onoarea, iubirea, pierderea, dihotomia slab-puternic, toate își găsesc drumul în construcția etosului filmului. Șapte samurai este, de asemenea, un film care nu se ia în serios. Umorul improvizat al lui Mifune sau samuraii care au așezat un local înainte de confruntarea finală pot fi văzute ca exemple pentru a dovedi același lucru.

7. Rashomon (1950)

Probabil că ați văzut și acest lucru și, dacă nu, vedeți-l chiar acum. Un alt moment important în universul cinematografic și cu atât mai mult în industria cinematografică japoneză. „Rashomon” servește ca unul dintre primele și cu siguranță cele mai faimoase exemple de povestire neliniară din cinematografia mondială. Din nou o capodoperă Kurosawa, cu Mifune-ul său preferat ca erou. Povestea excepțională este folosită de Kurosawa. Mifune este strălucit ca de obicei, interpretând Samurai acuzat de viol. Atât „Rashomon”, cât și „Șapte samurai”, în esența lor, este o căutare a adevărului și a dreptății și cred că este cea mai mare comunitate a lor.

6. Sanjuro (1962)

Îmi cer scuze în avans, pentru că mă răsfăț din nou adăugând un alt film Mifune-Kurosawa Samurai pe această listă. „Sanjuro” vine ca o continuare a filmului „Yojimbo” și spune povestea a nouă tineri samurai care cred că domnul lor camaradier este corupt, după ce a rupt petiția lor împotriva crimei organizate. Din nou, un amestec minunat de artă și filmare comercială, „Sanjuro” se impune ca o continuare și un film demn pentru veacuri. Un remake oribil al filmului a fost realizat în 2007 cu numele de ‘Tsubaki Sanjuro’.

5. Goyokin (1969)

‘Goyokin’ este un film jidaigeki din 1969 regizat de Hideo Gosha. Jidaegeki este un gen bine cunoscut al filmelor japoneze. În sens literal, „perioade dramatice”, acestea sunt setate cel mai adesea în perioada Edo a istoriei japoneze, adică din 1603-1868. Urmează povestea unui ronin reclusiv, care se află în căutarea spirituală a ispășirii păcatelor pe care le-a comis în trecut. Deși, desigur, nu se află la același nivel cu unele dintre celelalte intrări din această listă, Goyokin funcționează foarte bine ca un film plăcut Samurai.

4. Rebeliunea Samurailor (1967)

„Rebeliunea Samurailor” a lui Masaki Kobayashi este ca majoritatea filmelor de samurai din perioada Edo din Japonia. În film, conducătorii locali îi cer lui Yogoro, un fiu al unui spadasin priceput să renunțe la soție. Criza morală care urmează stabilește premisa și se încheie în cele din urmă într-o luptă atunci când refuzul de a despărți familia are ca rezultat ca conducătorii să ordone familiei să-și ia viața.

3. Ran (1985)

„Ran” este epopeea de culoare a maestrului Kurosawa. Este o adaptare a „Regelui Lear” al lui Shakespeare și urmărește povestea Marelui Lord Hidetora. Lordul Hidetora, după un mandat lung și prosper, decide să-și împartă pământul între cele trei melodii ale sale. Cel mai tânăr încearcă să-l avertizeze pe tatăl său despre potențialul rău care ar putea să iasă din decizia sa și este alungat pentru insolență. Feudele familiale urmează și formează premisa narațiunii principale. Kurosawa folosește fantastic culoarea și pictează un film superb pe celuloid.

2. The Seven Magnificent (1960)

Într-adevăr nu sunt multe de scris despre asta. Este aproape un remake identic al „Seven Samurai”. Nu are farmecul originalului, același nivel de măiestrie în direcție sau sensibilitate în personajele sale și totuși reușește să distreze publicul într-un mod foarte hollywoodian. Un western tipic în multe feluri, care poate fi urmărit la cină și nu necesită prea multă atenție a spectatorului. O experiență ușoară, plăcută, cinematografică.

1. Tigru ghemuit, dragon ascuns (2000)

Ang Lee a izbucnit în scenă cu acest film, câștigând premiul Oscar pentru lungmetrajul în limba străină. Probabil că ați văzut și acest film, dar l-am adăugat la listă pur și simplu pentru că este o întreprindere orientală modernă care, la fel ca Kurosawa, menține un esență filosofică puternică și totuși permite divertismentul. „Tigru ghemuit, dragon ascuns” este o traducere literală a unui idiom chinezesc care descrie un loc sau o situație plină de stăpâni neobservați. Rolurile de gen joacă un rol important în narațiunea primară a filmului; o trăsătură împărtășită și de „Șapte Samurai”. Relația profesor-elev din „Tigru ghemuit, dragon ascuns” poate fi văzută ca un fel de paralelă cu dinamica maestru-samurai din „Șapte samurai”. Orientalul devine pânza atât pentru Kurosawa, cât și pentru Ang Lee. Țările, culturile, sensibilitățile lor pot diferi, dar prezența dominantă a Orientului rămâne neîntreruptă și formează un fel de arc între aceste două capodopere.