În „Evil” de la Paramount+, un psiholog primește o ofertă de muncă interesantă când un viitor preot îi cere să se alăture echipei sale ca evaluator. Înseamnă că ei, inclusiv un alt bărbat pe nume Ben, ar fi responsabili pentru a afla dacă un anumit caz are nuanțe supranaturale sau dacă este în întregime explicabil științific. Astfel începe călătoria captivantă a lui Kristen Bouchard, David Acosta și Ben Shakir, toți trei pe spectre diferite de credințe. S-ar putea crede că ciocnirea ideologiilor lor ar crea probleme în spațiul lor de lucru. În schimb, echilibrează balanța, iar trio-ul funcționează excepțional de bine, respectând în totalitate convingerile celuilalt. Pentru Robert și Michelle King, creatorii spectacolului, acesta a fost fundamentul poveștii.
Robert și Michelle King sunt căsătoriți fericiți de zeci de ani și au lucrat la mai multe proiecte împreună, iar acest lucru a fost posibil datorită respectului lor reciproc față de credințele celuilalt. În timp ce Robert s-a descris pe sine ca un „catolic devotat”, Michelle se numește o evreică agnostică care nu este atât de ușor influențată de argumentele religiei. Ea crede că există o explicație rațională pentru orice, în timp ce Robert crede că poate exista așa ceva ca divinul, precum și Satana și slujitorii săi răi care încearcă să ruineze oamenii.
Acest conflict de idei a fost mult timp un subiect de conversații interesante între cuplu, ceea ce i-a determinat să se întrebe unde se trage o linie. Când un credincios începe să se îndoiască și când un sceptic se găsește derutat pentru că nu există absolut nicio modalitate sănătoasă de a explica ceva ce sa întâmplat chiar în fața lui? Mai important, duo-ul a fost interesat de chestiunea lucrurilor rele și de ce face o persoană să le facă. Această dezbatere își găsește spațiu în „Evil”, Kristen reprezentând Michelle și David reprezentând Robert.
În timp ce groaza și misterul devin atracția principală a poveștii, inima ei se află în dezbaterea filozofică pe care personajele le-au creat lucrurile pe care le văd dezvăluite în fața ochilor lor. Pentru ca acest lucru să se întâmple, toate cele trei personaje au trebuit să respecte punctele de vedere ale celuilalt, chiar dacă s-ar putea să nu se alinieze ei înșiși. Regii au vrut să se asigure că există un canal sigur deschis pentru dialogul dintre personaje și, în loc să se lupte între ei pentru ceea ce s-ar putea întâmpla sau nu, ei vor adăuga la conversație în mod semnificativ.
Mergând mai departe cu spectacolul, Robert și Michelle și-au dat seama că au nevoie de același proces de gândire în camera scriitorilor, așa că au angajat oameni cu tot felul de convingeri ale căror idei ar extinde discuția, mai degrabă decât să încerce să se doboare unul pe altul. Această abordare de a pune piciorul pentru o anumită ideologie ar fi transformat spectacolul într-un lucru predicator, ceea ce nu este ceea ce și-au dorit deloc Regii. Cu fiecare episod, au vrut să mențină discuția pentru public, motiv pentru care și-au propus să creeze fiecare capitol al poveștii într-un mod care să dea greutate ambelor părți ale discuției. Dacă unul ar putea explica asta prin explicații științifice, celălalt ar putea fi totuși liber să găsească rațiune și putere în credința lor.
Ben este cel care acordă mai multă greutate ideologiilor opuse ale lui Kristen și David. Ceea ce îi face prezența mai interesantă și mai importantă este că nici măcar nu crede în același zeu. În spectacol, Ben este un musulman devenit ateu care crede că totul este explicabil cu instrumentele potrivite. Actorul, Aasif Mandvi, a dezvăluit că, spre deosebire de ridicarea completă din umeri de la ideea unei forțe mai mari, el încearcă să-și investigheze convingerile indiferent de direcția în care sunt înclinate și este gata să accepte lucrurile așa cum sunt, mai degrabă decât să încerce să le integreze în el. propriul sistem de convingeri.
Mandvi a dezvăluit că personajul trebuia inițial să fie un bărbat alb, dar după ce a fost ales în rol, Robert și Michelle King au introdus mai mult din mediul musulman al lui Ben și propria sa relație cu Dumnezeu în spectacol. Împreună, scriitorii și actorii au creat personaje care ar reflecta convingerile unei persoane, în funcție de cine aleg să-și reprezinte sistemul de credințe. Toate acestea permit poveștii și personajelor să se simtă mai reale și mai identificabile cu publicul.